Modelul Iterator în Go

Ce este

Șablonul Iterator parcurge o colecție fără a dezvălui cum este stocată. Apelantul întreabă „mai există ceva?” și „dă-mi următorul element” — dacă datele se află într-un slice, într-un arbore sau într-o bază de date rămâne o informație privată.

Pentru slice-uri și map-uri simple, range din Go este deja iteratorul tău. Șablonul contează atunci când stocarea este ascunsă sau parcurgerea este complicată.

Exemplu: parcurgerea unui playlist

Playlistul își ține melodiile private. Iteratorul oferă doar HasNext() și Next() — modul de stocare din spatele lor s-ar putea schimba complet fără să strice vreun apelant.

HasNext și Next

Bucla nu atinge niciodată slice-ul din interiorul playlistului. Înlocuiește slice-ul cu o listă înlănțuită sau cu încărcare leneșă, iar această buclă tot se compilează și rulează.

Scrie un program Go cu șablonul Iterator: un Playlist care își ține privat slice-ul de melodii și oferă un Iterator cu metodele HasNext și Next. Parcurge playlistul cu iteratorul și afișează fiecare melodie.

> Ieșire: program Go și rezultatul capturat

Prompt

Scrie un program Go cu șablonul Iterator: un Playlist care își ține privat slice-ul de melodii și oferă un Iterator cu metodele HasNext și Next. Parcurge playlistul cu iteratorul și afișează fiecare melodie.

Ieșire: program Go și rezultatul capturat

package main

import "fmt"

type Playlist struct {
  songs []string
}

// Iteratorul parcurge colecția fără a expune slice-ul.
type Iterator struct {
  playlist *Playlist
  position int
}

func (p *Playlist) Iterator() *Iterator {
  return &Iterator{playlist: p}
}

func (it *Iterator) HasNext() bool {
  return it.position < len(it.playlist.songs)
}

func (it *Iterator) Next() string {
  song := it.playlist.songs[it.position]
  it.position++
  return song
}

func main() {
  p := &Playlist{songs: []string{"intro", "strofă", "refren"}}

  for it := p.Iterator(); it.HasNext(); {
    fmt.Println("se redă:", it.Next())
  }
}

Când să îl folosești

Folosește-l atunci când interiorul colecției trebuie să rămână privat, când parcurgerea nu este banală (arbori, pagini dintr-un API) sau când ai nevoie de mai multe parcurgeri independente în același timp.

Renunță la el pentru slice-uri și map-uri din propriul cod — range este mai scurt, mai rapid și cunoscut de orice cititor.

Avantaje și dezavantaje

Avantaje: stocarea rămâne privată și poate fi schimbată; mai multe parcurgeri pot rula independent; parcurgerea complicată se scrie o singură dată.

Dezavantaje: mai mult cod decât range; un iterator activ peste o colecție care se schimbă este o sursă clasică de erori subtile.